disc definitie

disc (díscuri), s. n. – Placă circulară și plată. – Var. (înv.) discos. Mr. discu. Gr. δίσϰος, în parte prin intermediul sl. disk(o)ŭ (Murnu 18), și modern din fr. disque.Der. discobol, s. m., din fr. substantiv neutru disc

DISC s.n. 1. Obiect rotund și plat care se folosește în proba atletică de aruncare la distanță. ♦ Obiect rotund și plat. ♦ Placă de patefon. 2. Suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 3. Organ sau structură anatomică circulară, plată. ◊ Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, având forma de disc cu un nucleu bulbos; hernie de disc = hernia discului intervertebral. 4. Receptaculul sau partea terminală la compozee. [Cf. fr. disque, it. disco < lat. discus, gr. diskos]. substantiv neutru disc

disc s. n., pl. díscuri substantiv neutru disc

DISC, discuri, s. n. 1. Placă rotundă (în antichitate de piatră sau de metal, astăzi mai ales de lemn, încer­cuită cu fier și avînd o anumită greutate) pe care atleții o aruncă în exercițiile și probele sportive de aruncare la distanță. ◊ Fig. Discul de foc al lunii se înălță curat pe zarea răsăritului. CAMILAR, TEM. 203. Soarele... ajuns în răscrucile cerurilor, își cumpănea, parcă, neclintit, pe albastrul șters al adîncurilor, discul său alb de lumină topită. HOGAȘ, M. N. 172. Codrul pare tot mai mare, parcă vine mai aproape Dimpreună cu al lunei disc, stăpînitor de ape. EMINESCU, O. I 154. 2. Orice obiect de formă rotundă și plată. În fabrica de parafină mîna îngheață pe sloiul discurilor de fier. C. PETRESCU, A. 464. ◊ Plug cu disc = plug, de obicei cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare, rotundă și plată, taie și răstoarnă brazda ca și cormana și brăzdarul. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împăr­țită în șapte sectoare colorate reproducînd culorile spectrului solar și care, învîrtită repede, pare albă. ♦ Placă de patefon. Am ascultat muzică pe discuri. ♦ Placă rotundă de metal pe care se strîng banii (se face chetă) în biserică; talger. Să mergem... zise preotul, socotindu-se: Oare cît s-o fi strîns la disc ? CAMILAR, N. II 11. 3. (Med.; în expr.) Disc intervertebral = țesut fibros așezat între două vertebre, în formă de disc (1) și cu un nucleu bulbos. Hernie de disc = hernia discului intervertebral. substantiv neutru disc

DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației. ♦ ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus) substantiv neutru disc

* disc n., pl. urĭ (vgr. dískos, d. díko, arunc; lat. discus. V. doască). 1) La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, o bucată de metal lenticulară cu care se exercitaŭ atlețiĭ aruncînd-o. 2) O placă mobilă rătundă orĭ nu care arată pe căile ferate dacă calea e liberă orĭ nu. 3) (ngr. diskos, vsl. diskŭ). În biserică, tablă mică rătundă orĭ nu cu care în România, cîntîrețiĭ maĭ adunaŭ contribuțiunile credincĭoșilor pînă la anu 1906, cînd s’a desființat acest obiceĭ. A fi îngropat cu discu (saŭ cu talgeru), a fi îngropat cu contribuțiunea publică (cu cheta) în loc să fi avut comîndu tăŭ. V. străgălie, șaĭbă. substantiv neutru disc

disc n. 1. bucată de metal, lată și rotundă, cu care atleții se exersau svârlindó; 2. suprafață rotundă și lată: luna plină 'nalță discul ei pe munte BOL.; 3. placă mobilă cu două fețe spre a arăta, dacă calea ferată e liberă sau nu. substantiv neutru disc

disc n. taler de aur sau de argint pe care se pune sfântul agneț și cu care umblă dascălii spre a primi ofrandele în bani. [Gr. mod. DÌSKOS, de unde și forma paralelă discos]. substantiv neutru disc

DISC2, discuri, s. n. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor). [Var.: díscos s. n.] – Din sl. disk(os)ŭ. substantiv neutru disc

DISC1, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, a cărui parte tăietoare este constituită din una sau mai multe plăci circulare și plate, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară din material plastic, care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. ◊ Disc de frecvență = disc1 (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc1 (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și contribuind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus. substantiv neutru disc

DISC-JOCKEY, disc-jockey, s. m. Prezentator într-o discotecă, la radio etc. de muzică ușoară și de dans înregistrată. [Pr.: -gióchei] – Cuv. engl. substantiv neutru disc-jockey

*compáct-dísc s. n., pl. compáct-díscuri; abr. CD [cit. sidí] substantiv neutru compact-disc

COMPÁCT-DÍSC, compact-discuri, s. n. 1. Aparat de redare a înregistrărilor audio de pe discul numeric, cu diametrul de 12 cm. 2. Discul de pe care se redau aceste înregistrări; CD. – Din engl. Compact Disk. substantiv neutru compact-disc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului disc

disc   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular disc discul
plural discuri discurile
genitiv-dativ singular disc discului
plural discuri discurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z