MOLÉTĂ s.f. 1. Unealtă în formă de rotiță cu muchia zimțuită, folosită pentru a imprima pe suprafața unei piese forma negativă a zimțurilor; randalină. 2. Roată cu șanț pe care se înfășoară un cablu. [< fr. molette, germ. Molette]. substantiv femininmoletă
MOLÉTĂ, molete, s. f. 1. Instrument prevăzut cu o rotiță cu muchia zimțată, folosit la moletare. 2. Roată de cablu cu diametru mare, folosită pentru ghidare în instalațiile de extracție sau pentru întinderea cablurilor de funiculare în instalațiile de transport. – Din fr. molette, germ. Molette. substantiv femininmoletă
MOLETÁ vb. I. tr. 1. A imprima zimți pe o piesă cu ajutorul moletei; a randalina. 2. A grava cilindrii de cupru care servesc la imprimarea țesăturilor. [< fr. moleter]. verb tranzitivmoleta
moletá (a ~) vb., ind. prez. 3 moleteáză verb tranzitivmoleta
MOLETÁ, moletez, vb. I. Tranz. A imprima pe un obiect striuri, zimți etc. cu ajutorul moletei (1). – Din fr. moleter. verb tranzitivmoleta
moleta substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)moleta | moletare | moletat | moletând | singular | plural | ||
moletând | moletați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | moletez | (să)moletez | moletam | moletai | moletasem | |
a II-a (tu) | moletezi | (să)moletezi | moletai | moletași | moletaseși | ||
a III-a (el, ea) | moletează | (să)moletai | moleta | moletă | moletase | ||
plural | I (noi) | moletăm | (să)moletăm | moletam | moletarăm | moletaserăm | |
a II-a (voi) | moletați | (să)moletați | moletați | moletarăți | moletaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | moletează | (să)moleteze | moletau | moletară | moletaseră |