MELÓDIC, -Ă adj. De melodie; melodios, armonios. [Cf. fr. mélodique, it. melodico]. adjectivmelodic
*melódic, -ă adj. (fr. mélodique, it. melódico). Care are melodie, în opoz. cu armonic: frază melodică. Adv. În mod melodic. adjectivmelodic
MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., I. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. – Din fr. mélodique. adjectivmelodic
melódic adj. m., pl. melódici; f. melódică, pl. melódice adjectivmelodic
melodic a. Muz. 1. ce ține de melodie; 2. (poetic) melodios: melodica șoptire a rîului ce geme EM. adjectivmelodic
MELÓDIC, -Ă, melodici, -ce, adj., s. f. I. Adj. 1. Care ține de melodie, referitor la melodie. 2. Melodios, armonios. II. S. f. Ramură a muzicologiei care se ocupă cu studiul melodiei. ♦ Felul în care este compusă o melodie. – Din fr. mélodique. adjectivmelodic
melodic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | melodic | melodicul | melodică | melodica |
plural | melodici | melodicii | melodice | melodicele | |
genitiv-dativ | singular | melodic | melodicului | melodice | melodicei |
plural | melodici | melodicilor | melodice | melodicelor |