meșteșugár m. (d. meșteșug). Meseriaș, care știe și exercită un meșteșug. substantiv masculinmeșteșugar
MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar. substantiv masculinmeșteșugar
meșteșugar | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | meșteșugar | meșteșugarul |
plural | meșteșugari | meșteșugarii | |
genitiv-dativ | singular | meșteșugar | meșteșugarului |
plural | meșteșugari | meșteșugarilor |