calificat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimecalificat
- Vezi aici mai multe rimecalificat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuca
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cucal
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cucat
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. Care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (Jur.; despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale. [Cf. fr. qualifié]. adjectivcalificat
CALIFICÁT, -Ă adj. 1. care are sau cere pregătire specială într-un anumit domeniu. 2. (despre infracțiuni) săvârșit în împrejurări speciale. (< fr. qualifié) adjectivcalificat
CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are sau cere o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. 2. (În expr.) Furt calificat = furt săvârșit în anumite condiții prevăzute de lege, într-un anumit loc și de către anumite persoane (și care agravează pedeapsa). – V. califica. adjectivcalificat
*calificát, -ă adj. Îndreptățit, care merită să: om calificat. Furt calificat, comis în circumstanțe agravante (ca efracțiunea, sărirea garduluĭ ș. a.), în opoz. cu furt simplu. adjectivcalificat
calificat a. se zice, în procedură, de un furt săvârșit în circumstanțe agravante. adjectivcalificat
CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. Care are sau care cere pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate. ♦ (Despre infracțiuni) Săvârșit în împrejurări speciale, bine precizate. – V. califica. adjectivcalificat
CALIFICÁT, -Ă, calificați, -te, adj. 1. Care are o calificare specială, care a dobîndit știința și experiența necesară pentru îndeplinirea cu succes a unei munci într-o specialitate. Cadrele calificate reprezintă fondul de aur al economiei noastre – un fond care trebuie gospodărit cu grijă, cu mult spirit de răspundere. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2681. ◊ Muncitor calificat = muncitor care a dobîndit o pregătire de producție (recunoscută oficial) în cadrul unei anumite specialități. Electrificarea țării va cere un mare număr de muncitori calificați, tehnicieni și ingineri. GHEORGHIU-DEJ, Art. Cuv. 501. Muncă calificată = muncă pentru a cărei îndeplinire se cere o pregătire specială. Normele învechite duc la nivelarea, la ștergerea diferenței dintre munca calificată și necalificată. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2598. Echipă calificată = echipă care și-a cîștigat dreptul de a lua parte la o anumită competiție sportivă. 2. (Jur., în e x p r.) Furt calificat = furt săvîrșit în condiții speciale, prevăzute precis de codul penal (de pildă în timpul nopții, într-o casă locuită, prin efracție etc.). Furtul calificat se pedepsește mai aspru decît furtul simplu. adjectivcalificat
*calífic, a -á v. tr. (mlat. qualífico, -áre). Arăt calitatea uneĭ persoane saŭ unuĭ lucru. Atribuĭ un titlu, un epitet: l-a calificat de „erudit”. verb tranzitivcalific
calificá (a ~) vb., ind. prez. 3 calífică verb tranzitivcalifica
calificà v. a arăta calitatea unei persoane sau unui lucru. verb tranzitivcalificà
CALIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A dobândi sau a da cuiva posibilitatea să dobândească o calificare, un titlu într-un anumit domeniu etc. 2. tr. A fi admis să concureze la o competiție sportivă. 3. tr. A atribui o calitate unei ființe sau unui lucru; a arăta calitatea unui lucru sau a unei persoane; a caracteriza. [P.i. calífic. / cf. fr. qualifier]. verb tranzitivcalifica
CALIFICÁ vb. I. tr., refl. a dobândi, a ajuta pe cineva să dobândească o calificare, un titlu etc. II. refl. a fi admis să concureze la o competiție sportivă. III. tr. a atribui o calitate unei ființe, unui lucru; a caracteriza. (< fr. qualifier, lat. qualificare) verb tranzitivcalifica
CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a face să dobândească un nivel adecvat de pregătire prin însușirea unor cunoștințe și deprinderi de specialitate. 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă, culturală etc. 3. Tranz. A atribui unei ființe sau unui lucru o anumită calitate; a caracteriza; a numi. – Din fr. qualifier, lat. qualificare. verb tranzitivcalifica
CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. și tranz. A dobândi sau a ajuta să dobândească un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate (împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri). 2. Refl. A obține (în urma rezultatelor favorabile) dreptul de a participa la o etapă superioară într-o competiție sau într-o probă sportivă. 3. Tranz. A arăta că o ființă sau un lucru are o anumită calitate; a caracteriza printr-un cuvânt. – Fr. qualifier (lat. lit. qualificare). verb tranzitivcalifica
CALIFICÁ, calífic, vb. I. 1. Refl. A dobîndi un nivel adecvat de pregătire într-un domeniu de activitate, împreună cu recunoașterea oficială a acestei pregătiri. Se califică la locul de muncă, urmînd și cursurile școlii de calificare de pe șantier. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2659. 2. Refl. A obține dreptul de a concura la o competiție sportivă. Echipa s-a calificat pentru finala cupei R.P.R. de fotbal. 3. T r a n z. A arăta existența unei anumite calități la o ființă sau la un lucru; a caracteriza printr-un cuvînt, printr-o denumire. verb tranzitivcalifica
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicalificat
| calificat adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | calificat | calificatul | calificată | calificata |
| plural | calificați | calificații | calificate | calificatele | |
| genitiv-dativ | singular | calificat | calificatului | calificate | calificatei |
| plural | calificați | calificaților | calificate | calificatelor | |