LOCALIZÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrânge la... 2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.). 3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr. localiser]. verb tranzitivlocaliza
localizà v. 1. a face local, a fixa într’un loc: a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local: a localiza o comedie. verb tranzitivlocalizà
LOCALIZÁ, localizez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) limita, a (se) restrânge la un anumit spațiu, la un anumit loc. ♦ Tranz. A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 2. Tranz. (Cu privire la opere literare) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale etc. ale unei epoci, ale unei regiuni etc. – Din fr. localiser. verb tranzitivlocaliza
*localizéz v. tr. (d. local; fr. localiser). Fac local, fixez într´un loc: a localiza un incendiŭ, o epidemie. Daŭ un caracter local: autoriĭ româneștĭ [!] localizează o mulțime de pĭese teatrale franceze. Fil. A localiza o facultate a sufletuluĭ, a-ĭ atribui un loc anumit în corp. verb tranzitivlocalizez
localiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)localiza | localizare | localizat | localizând | singular | plural | ||
localizând | localizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | localizez | (să)localizez | localizam | localizai | localizasem | |
a II-a (tu) | localizezi | (să)localizezi | localizai | localizași | localizaseși | ||
a III-a (el, ea) | localizează | (să)localizai | localiza | localiză | localizase | ||
plural | I (noi) | localizăm | (să)localizăm | localizam | localizarăm | localizaserăm | |
a II-a (voi) | localizați | (să)localizați | localizați | localizarăți | localizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | localizează | (să)localizeze | localizau | localizară | localizaseră |