intervenție definitie

INTERVÉNȚIE s.f. 1. Participare, intrare într-o acțiune. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operație. 2. Efort îndreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediație. ♦ (Peior.) Stăruință, cerere pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri etc. [Gen. -iei, var. intervențiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. intervențiia]. substantiv femininintervenție

intervenție, intervenții s. f. ( intl.) spargere, furt. substantiv femininintervenție

intervénție (-ți-e-) s. f., art. intervénția (-ți-a), g.-d. art. intervénției; pl. intervénții, art. intervénțiile (-ți-i-) substantiv femininintervenție

INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. 1. Faptul de a interveni într-o acțiune, într-un proces, într-o discuție etc. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor. ♦ (Med.; și în sintagma intervenție chirurgicală) Operație. 2. Acțiune, efort, demers făcut pentru a obține ceva, mai ales o favoare. – Din fr. intervention, lat. interventio. substantiv femininintervenție

INTERVÉNȚIE, intervenții, s. f. Acțiunea de a interveni și rezultatul ei. 1. Participare la o acțiune, la o discuție; intrare în acțiune. Le cădea bine intervenția energică a lui Petrovici în atmosfera confuză a discuției. VORNIC, P. 142. ♦ (Adesea determinat prin « armată », « militară » etc.) Amestec agresiv, mai ales armat, al unui stat în afa­cerile interne ale altui stat. În vara anului 1936, a în­ceput intervenția militară a Germaniei și Italiei împotri­va Republicii Spaniole. IST. R.P.R. 609. ♦ (Med.; adesea determinat prin « chirurgicală ») Operație. 2. Acțiune, strădanie, demers spre a obține ceva. Între timp catedra de la liceu a tatii se ocupase. Au urmat o serie întreagă de intervenții să și-o reia – însă a fost zadarnic. SAHIA, N, 60. Veniturile acestea atîrnau de un fir de păr; o in­tervenție energică din partea notarului putea să i le taie scurt. REBREANU, I. 82. ◊ Expr. La intervenția cuiva = prin intermediul cuiva, după ce a intervenit cineva. ♦ (Cu sens peiorativ) Stăruință pe lîngă o autoritate pentru obținerea unor favoruri. substantiv femininintervenție

*intervențiúne f. (lat. inter-véntio, -ónis. V. con-vențiune). Acțiunea de a interveni. – Și -vénție și -veníre. substantiv femininintervențiune

intervenți(un)e f. acțiunea de a interveni. substantiv femininintervențiune