inaugura definitie

credit rapid online ifn

INAUGURÁ vb. I. tr. A începe, a deschide solemn activitatea unei instituții (o expoziție, un local etc.); a dezveli un monument. ♦ (Fig.) A începe, a deschide drum. [Pron. i-nau-, var. înaugura vb. I. / < fr. inaugurer, lat., it. inaugurare]. verb tranzitivinaugura

!inaugurá (a ~) (i-nau-/in-au-) vb., ind. prez. 3 inaugureáză verb tranzitivinaugura

credit rapid online ifn

inaugurà v. 1. a deschide, a începe solemn pentru întâia oară un edificiu, o statuă, un monument; 2. fig. a fi începutul unui lucru. verb tranzitivinaugurà

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A deschide în mod solemn activitatea unui așezământ, a unei expoziții, a unui local etc.; p. gener. a marca începutul într-o activitate, într-un domeniu. ♦ Spec. A dezveli (în mod solemn) un monument. – Din fr. inaugurer, lat. inaugurare. verb tranzitivinaugura

ÎNAUGURÁ vb. I. v. inaugura. verb tranzitivînaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitivinaugura

INAUGURÁ, inaugurez, vb. I. Tranz. A începe în mod solemn activitatea unui așezămînt, a deschide (o expoziție, un local etc.). Se construiește solid, ca să aibă trăinicie și măreție. În două luni inaugurăm primul oraș muncitoresc. CĂLUGĂRU, O. P. 480. (Glumeț) Pentru satisfacerea acestei pasiuni, inaugurase ceaiurile dansante. C. PETRESCU, C. V. 177. ♦ A dezveli, a consacra un monument. – Pronunțat: -nau-. – Variantă: (învechit și popular) înaugurá (MACEDONSKI, O. IV 45) vb. I. verb tranzitivinaugura

*inauguréz v. tr. (lat. in-áuguro, -áre. V. augurez). Arăt prima oară publiculuĭ pintr´o [!] solemnitate un monument, un stabiliment, un bastiment ș. a. Fig. Încep un obiceĭ, o sistemă: a inaugura obiceĭu unor conferențe [!] anuale, (iron.) a inaugura o sistemă de persecuțiunĭ. verb tranzitivinaugurez

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluiinaugura

inaugura  verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)inaugura inaugurare inaugurat inaugurând singular plural
inaugurând inaugurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) inaugurez (să)inaugurez inauguram inaugurai inaugurasem
a II-a (tu) inaugurezi (să)inaugurezi inaugurai inaugurași inauguraseși
a III-a (el, ea) inaugurea (să)inaugurai inaugura inaugură inaugurase
plural I (noi) inaugurăm (să)inaugurăm inauguram inaugurarăm inauguraserăm
a II-a (voi) inaugurați (să)inaugurați inaugurați inaugurarăți inauguraserăți
a III-a (ei, ele) inaugurea (să)inaugureze inaugurau inaugura inauguraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z