ĭerbós, -oásă adj. (lat. herbosus). Plin de ĭarbă: cîmp ĭerbos. adjectivĭerbos
ierbos a. plin de iarbă: câmp ierbos. [Lat. HERBOSUS]. adjectivierbos
IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. 1. Acoperit cu iarbă, bogat în iarbă. 2. (Despre plante) Erbacee. – Lat. herbosus sau iarbă + suf. -os. adjectivierbos
IERBÓS, -OÁSĂ, ierboși, -oase, adj. (Rar; despre terenuri) Acoperit cu iarbă bogată. Și-apoi îmi îmblați Pînă ce aflați Cîmpi ierboși și lați Și codri bogați. TEODORESCU, P. P. 391. ♦ (Despre plante anuale sau bianuale) Care are tulpina moale și mlădioasă și se usucă după cîteva luni de vegetație. ◊ (Despre tulpina acestor plante) Era o tulpină ierboasă, plină de boboci galbeni. GALACTION, O. I 349. adjectivierbos
ierbos adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ierbos | ierbosul | ierboasă | ierboasa |
plural | ierboși | ierboșii | ierboase | ierboasele | |
genitiv-dativ | singular | ierbos | ierbosului | ierboase | ierboasei |
plural | ierboși | ierboșilor | ierboase | ierboaselor |