 
            
        GENEROZITÁTE s.f. Mărinimie; dărnicie; dezinteresare. ♦ Noblețe sufletească. [Cf. fr. générosité]. substantiv feminingenerozitate
GENEROZITÁTE s. f. calitatea de a fi generos; mărinimie; dărnicie. (< fr. générosité, lat. generositas) substantiv feminingenerozitate
*generozitáte f. (lat. generósitas, -átis). Nobleță [!], mărinimie, dărnicie, liberalitate. substantiv feminingenerozitate
generozitáte s. f., g.-d. art. generozitắții substantiv feminingenerozitate
generozitate f. 1. nobleță și mărinimie sufletească; 2. dispozițiune către binefacere, dărnicie. substantiv feminingenerozitate
GENEROZITÁTE s. f. Calitatea omului generos; mărinimie; dărnicie, munificență. – Din fr. générosité. substantiv feminingenerozitate
GENEROZITÁTE, (2) generozități, s. f. 1. Calitatea celui generos, mărinimie. V. bunătate. Unde este prinosul de muncă, de generozitate și de luptă, pe care trebuia să-l aducă societății noastre colegii mei de acum cincisprezece ani ? GALACTION, O. I 336. Liber ești să construiești, pe seria eternă de acorduri ale preludiului, infinite jocuri, după generozitatea și temperamentul fanteziei tale. CARAGIALE, O. III 263. 2. (În opoziție cu zgîrcenie) Dărnicie. (Ironic) Cu patriotică generozitate ne înzestrează limba cu 47 slove, adecă cu 20 mai multe decît avem. NEGRUZZI, S. I 260. ◊ (Concretizat; neobișnuit) Mulți au opinat... pentru libera împărțire a generozităților publice către junii studioși. ODOBESCU, S. I 498. substantiv feminingenerozitate
| generozitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | generozitate | generozitatea | 
| plural | generozități | generozitățile | |
| genitiv-dativ | singular | generozități | generozității | 
| plural | generozități | generozităților | |