fumigen definitie

FUMIGÉN, -Ă adj. Producător de fum sau de ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea obiectivelor militare. [< fr. fumigène, cf. lat. fumus – fum, gr. gennan – a naște]. adjectivfumigen

FUMIGÉN, -Ă adj. care produce fum sau ceață artificială. ♦ lumânare ~ă = tub care conține o substanță fumigenă, folosită la camuflarea obiectivelor militare. (< fr. fumigène) adjectivfumigen

fumigén adj. m., pl. fumigéni; f. fumigénă, pl. fumigéne adjectivfumigen

FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. (Chim.; despre unele substanțe) Care, în contact cu aerul, produce fum abundent sau ceață. ◊ Lumânare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă folosită mai ales la camuflarea unui obiectiv militar. – Din fr. fumigène. adjectivfumigen

FUMIGÉN, -Ă, fumigeni, -e, adj. Care produce fum sau ceață. Substanță fumigenă. ◊ Lumînare fumigenă = tub care conține o substanță fumigenă și se întrebuin­țează mai ales la camuflaj. adjectivfumigen

fumigenă, fumigene s. f. (pub.) știre falsă, transmisă pentru camuflarea intențiilor reale. adjectivfumigenă