februarie definitie

FEBRUÁRIE s.m. A doua lună a anului; făurar. [Pron. -bru-a-, var. februar, fevruarie s.m. / < lat. februarius]. invariabilfebruarie

FEBRUÁRIE s. m. a doua lună a anului; făurar. (< lat. fébruarius) invariabilfebruarie

februárie s.m. invar. A doua lună a anului, care urmează după ianuarie și care are 28 de zile în anii comuni și 29 de zile în anii bisecți; (pop.) faur¹, făurar¹. • sil. -bru-a-. și (înv.) februar s.m. / <lat. fĕbrŭarĭus, -ii. (DEXI – „Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. Arc & Gunivas, 2007) invariabilfebruarie

*Februáriŭ m. (lat. februarius, d. februare, a curăța, a depura). A doŭa lună a anuluĭ, aceĭa care primește ziŭa intercalară a anilor bisextili. – Ob. Februarie și (după ngr. Fevruários) Fevruarie. Vechĭ Făurar și Feurar. Lit. și Fáur (după faur 1). invariabilfebruariŭ

februárie (fe-bru-a-ri-e) s. m., g.-d. lui februárie; abr. febr.; II /.02./-02- invariabilfebruarie

Februarie m. a doua lună a anului, numită de popor Făurar sau luna lui Faur. [Și Fevruarie: de origină slavo-greacă]. invariabilfebruarie

FEBRUÁRIE s. m. A doua lună a anului; faur¹, făurar¹. [Pr.: -bru-a-. – Var.: (înv.) február s. m.] – Din lat. februarius. invariabilfebruarie

FEBRUÁRIE s. n. A doua lună a anului; (popular) faur, făurar¹. – Pronunțat: -bru-a-. - Variantă: február s. n. invariabilfebruarie