exclus definitie
- Vezi aici mai multe sinonime exclus
- Vezi aici mai multe rime exclus
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu ex
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu exc
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu us
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu lus
EXCLÚS, -Ă adj. 1. Înlăturat, eliminat, dat afară. 2. Care nu poate exista, inadmisibil. // adv. De neadmis, inadmisibil. [Var. esclus, -ă adj. / < exclude]. adjectivexclus
EXCLÚS, -Ă I. adj. înlăturat, eliminat, dat afară. II. adv. inadmisibil. (< exclude) adjectivexclus
*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez [!]: a exclude pe cine-va dintr´o societate, un articul dintr´o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud. adjectivexclud
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj., adv. 1. Adj. (Despre persoane) Îndepărtat, eliminat, dat afară, scos dintr-o organizație, dintr-o instituție. 2. Adv. Imposibil, inadmisibil, de neadmis. – V. exclude. adjectivexclus
EXCLÚS, -Ă, excluși, -se, adj. Care, în condițiile date, nu-i posibil să fie, să existe, să se întîmple. Vagoanele sînt lungi și largi, încăpătoare, și la orice oră a zilei ori a nopții este exclusă înghesuiala. STANCU, U.R.S.S. 20. ♦ (Despre persoane) Îndepărtat, scos (dintr-o organizație, dintr-o instituție). adjectivexclus
*exclúd, -clús, a -clúde v. tr. (lat. ex-clúdo, -clúdere. V. con-clud, des-chid). Daŭ afară, expulsez [!]: a exclude pe cine-va dintr´o societate, un articul dintr´o lege. Fig. Nu pot sta la un loc cu: bunătatea exclude avariția. V. refl. Bunătatea și avariția îs doŭă lucrurĭ care se exclud. verb tranzitivexclud
EXCLÚDE vb. I. tr. a da afară, a elimina, a nu admite. II. refl. (despre două elemente) a se respinge ca fiind incompatibile, contrare. (< lat. excluder) verb tranzitivexclude
exclude v. 1. a da afară dintr´o societate; 2. a respinge, a nu admite; 3. a fi incompatibil. verb tranzitivexclude
EXCLÚDE vb. III. tr. A da afară, a înlătura; a elimina, a nu admite. ♦ (Refl.; despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, nepotrivite, contrare. [Pron. ecs-clu-, p.i. exclúd, var. esclude vb. III. / < lat. excludere]. verb tranzitivexclude
exclúde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. exclúd; ger. excluzấnd; part. exclús verb tranzitivexclude
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a da afară, a elimina, a îndepărta, a excepta. ♦ Refl. recipr. (Despre două elemente) A se respinge ca fiind incompatibile, contrare. – Din lat. excludere. verb tranzitivexclude
EXCLÚDE, exclúd, vb. III. Tranz. A înlătura, a elimina, a îndepărta, a nu admite. Sistemul de educație sovietic exclude cu desăvîrșire propagarea urii între oameni, a șovinismului și a obscurantismului. LUPTA DE CLASĂ, 1950, nr. 9-10, 49. verb tranzitivexclude
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiexclus
| exclus adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | exclus | exclusul | exclusă | exclusa |
| plural | excluși | exclușii | excluse | exclusele | |
| genitiv-dativ | singular | exclus | exclusului | excluse | exclusei |
| plural | excluși | exclușilor | excluse | excluselor | |