evoluționism definitie

EVOLUȚIONÍSM s.n. 1. (Fil.) Concepție potrivit căreia schimbările și transformările evolutive din univers și, în special, din lumea vie, sunt obiectiv necesare, având un caracter istoric. 2. Evoluționism plat = concepție mecanicistă, neștiințifică, care reduce dezvoltarea la o evoluție înțeleasă exclusiv ca acumulare cantitativă. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. évolutionnisme]. substantiv neutruevoluționism

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. concepție după care universul, ființele, societatea etc. sunt supuse unui proces continuu de evoluție istorică. 2. ~ plat = concepție care reduce procesul istoric complex al evoluției la simple acumulări cantitative. 3. teoria lui Lamarck, Darwin ș. a. despre evoluția speciilor de plante și animale; transformism. (< fr. évolutionnisme) substantiv neutruevoluționism

*evoluționízm n. Doctrina evoluțiunilor progresive în politică orĭ știință, transformizm: Spencer e principalu reprezentant al evoluționizmuluĭ englez. substantiv neutruevoluționizm

evoluționísm (-ți-o-) s. n. substantiv neutruevoluționism

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Teorie conform căreia speciile sunt rezultatul unui proces continuu de evoluție, care a început odată cu formarea primei celule. 2. (În sens restrâns) Teoria lui Lamarck, Darwin etc. despre evoluția speciilor de plante și de animale, despre transformarea lor unele într-altele; transformism. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. évolutionnisme. substantiv neutruevoluționism

EVOLUȚIONÍSM s. n. 1. Știința despre dezvoltarea evolutivă a lumii animale și vegetale. În biologie, evoluționismul a fost fundamentat în mod științific de către Darwin. 2. Orientare antiștiințifică, idealistă, burgheză care respinge dezvoltarea revoluționară, în salturi, și schim­bările calitative în procesul de dezvoltare. – Pronunțat: -ți-o-. substantiv neutruevoluționism