drupă definitie

DRÚPĂ s.f. Tip de fruct cărnos și zemos care are un singur sâmbure. [Cf. fr. drupe, lat. drupa – măslină]. substantiv feminindrupă

DRÚPĂ s. f. fruct indehiscent cărnos și zemos, cu un singur sâmbure. (< fr. drupe, lat. drupa) substantiv feminindrupă

* drúpă f., pl. e (lat. drupa, d. vgr. drypetés, care cade de copt ce e, vorbind de măsline, d. drys, arbore, și pépto, coc). Bot. Fruct cărnos cu un singur sîmbure, ca pruna, zarzăra, cireașa. substantiv feminindrupă

drúpă s. f., g.-d. art. drúpei; pl. drúpe substantiv feminindrupă

drupă f. Bot. fruct cărnos cu un singur sâmbure: pruna, piersica. substantiv feminindrupă

DRÚPĂ, drupe, s. f. Tip de fruct cu mezocarpul cărnos (și zemos) și cu endocarpul format dintr-un singur sâmbure. – Din fr. drupe, lat. drupa. substantiv feminindrupă

DRÚPĂ, drupe, s. f. (Bot.) Nume dat fructelor cărnoase și zemoase cu un singur sîmbure (ca vișina, piersica, pruna, cireașa etc.). substantiv feminindrupă