DÓPING s.n. Dopaj; mod artificial de a mări rezistența și randamentul fizic în concursuri sportive prin administrarea de medicamente stimulatorii (stricnină, amfetamine etc.). [< engl., fr. doping]. substantiv neutrudoping
DÓPING s. n. 1. dopaj. ◊ substanță chimică pentru dopare. 2. (fig.) întăritor, stimulent, tonic. (< engl., fr. doping) substantiv neutrudoping
dóping s. n. substantiv neutrudoping
DÓPING s. n. Substanță chimică stimulatoare folosită la dopare. ♦ Dopaj, dopare. – Din engl., fr. doping. substantiv neutrudoping
doping substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | doping | dopingul |
plural | dopinguri | dopingurile | |
genitiv-dativ | singular | doping | dopingului |
plural | dopinguri | dopingurilor |