DIALECTÁL, -Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Al unui dialect, de (din) dialect sau grai. [Cf. fr. dialectal]. adjectivdialectal
DIALECTÁL, -Ă adj. referitor la dialect; propriu unui dialect. (< fr. dialectal) adjectivdialectal
* dialectál, -ă adj. (d. dialect). Relativ la dialect: cuvinte dialectale. Adv. A vorbi dialectal. adjectivdialectal
dialectál (di-a-) adj. m., pl. dialectáli; f. dialectálă, pl. dialectále adjectivdialectal
DIALECTÁL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparține unui dialect; privitor la un dialect. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectal. adjectivdialectal
DIALECTÁL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Care este caracteristic unui dialect sau unui grai; care aparține sau se referă la un dialect sau la un grai. Cuvinte dialectale. Expresii dialectale. ▭ Lichidarea fărîmițării dialectale duce la consolidarea fondului principal lexical al limbii comune. GRAUR, F. L. 87. Cel mai în vîrstă dintre ei răspunse cu întîrziere și într-un grai vădit dialectal. GALACTION, O. I 511. – Pronunțat: di-a-. adjectivdialectal
| dialectal adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | dialectal | dialectalul | dialectală | dialectala |
| plural | dialectali | dialectalii | dialectale | dialectalele | |
| genitiv-dativ | singular | dialectal | dialectalului | dialectale | dialectalei |
| plural | dialectali | dialectalilor | dialectale | dialectalelor | |