deșertat definitie
- Vezi aici mai multe sinonimedeșertat
- Vezi aici mai multe rimedeșertat
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cude
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cudeș
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuat
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutat
deșertát (pop.) s. n. adjectivdeșertat
DEȘERTÁT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta. adjectivdeșertat
DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta. adjectivdeșertat
DEȘERTÁT1 s. n. Deșertare. adjectivdeșertat
DEȘERTÁT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111. adjectivdeșertat
2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare. – Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară. verb tranzitivdeșert
deșerta, deșertez v. t. (intl.) a aresta, a închide. verb tranzitivdeșerta
deșertà v. a face deșert, a goli. verb tranzitivdeșertà
!deșertá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșártă; conj. prez. 3 să deșérte; ger. deșertấnd verb tranzitivdeșerta
DEȘERTÁ, deșért, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas: a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert. verb tranzitivdeșerta
DEȘERTÁ, deșért, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte. verb tranzitivdeșerta
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluideșertat
| deșertat | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | deșertat | deșertatul | deșertată | deșertata |
| plural | deșertați | deșertații | deșertate | deșertatele | |
| genitiv-dativ | singular | deșertat | deșertatului | deșertate | deșertatei |
| plural | deșertați | deșertaților | deșertate | deșertatelor | |