DEPUTÁȚIE, deputații, s. f. (Învechit și arhaizant) Deputăție (2). Eliade a pus pe umeri o pelerină albă și așteaptă solemn deputația de săteni. CAMIL PETRESCU, B. 112. Mihai-vodă trimise o deputație de două persoane. BĂLCESCU, O. II 266. – Variantă: (învechit) deputațiune (pronunțat -ți-u-) (CAMIL PETRESCU, B. 110) s. f. substantiv feminindeputație
*deputațiúne f. (lat. de-putátio, -ónis. V. reputațiune). Acțiunea de a deputa. Comisiune de deputațĭde trimeșĭ aĭ cuĭva: a deputațiune a sosit la palat. Calitatea de deputat. – Și -áție. substantiv feminindeputațiune
deputați(un)e f. 1. trimitere de persoane însărcinate cu o misiune; 2. înseși acele persoane. substantiv feminindeputațiune
DEPUTAȚIÚNE s. f. v. deputație. substantiv feminindeputațiune
deputațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | deputațiune | deputațiunea |
plural | deputațiuni | deputațiunile | |
genitiv-dativ | singular | deputațiuni | deputațiunii |
plural | deputațiuni | deputațiunilor |