CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Reg.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Magh. katona. substantiv feminincătană
catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș. substantiv feminincatană
cătánă, V. catană. substantiv feminincătană
cătánă, -e, (cătună), s.f. – Soldat, militar: „Care fecior nu-i cătană / Nici acasă nu-i la samă. / Și care nu cătunește / Nu ști-n lume că trăiește” (Bârlea 1924 II: p.159). – Din magh. katona. substantiv feminincătană
cătánă (pop.) s. f., g.-d. art. cătánei; pl. cătáne substantiv feminincătană
cătană m. 1. ostaș, în special soldat din armata austro-ungară: oamenii săriră crezând că e foc ori ne taie catanele CR.; 2. pl. Catane sau slujitori de scuteală, odinioară miliția țării (în număr de 18.000) ce era scutita de unele dări. [Ung. KATONA]. substantiv feminincătană
catánă și (Nec. 2, 407) cătánă f., pl. e (ung. katona, soldat, de unde și sîrb. kátana, rut. katúna). Rar. Azĭ fam. Soldat, ostaș. substantiv feminincatană
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. 1. (Înv.) Soldat, ostaș în armata Austro-Ungariei. 2. P. gener. (Pop.) Soldat, ostaș. ◊ Loc. adv. În (sau la) cătane = în armată. – Din magh. katona. substantiv feminincătană
catánă (-ne), s. f. – Soldat, recrut. – Var. cătană. Mag. katona (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 488; Gáldi, Dict., 87); cf. sb., cr., tc. katana, pol. katan. – Der. cătănesc, adj. (militar); cătănește, adv. (soldățește); cătăni, vb. (a se înrola; a merge la oaste); cătănie, s. f. (serviciu militar); cătănime, s. f. (trupă de soldați). substantiv feminincatană
CĂTÁNĂ, cătane, s. f. (Regional) Soldat, ostaș. Am slujit în oaste și am fost cătană, Nici căprar n-am fost eu, ci mereu cătană. IOSIF, T. 237. Și cîte oștiri străine și o droaie de cătane călări... îmbrăiați numai în fir, au trecut în vremea copilăriei mele. prin Humulești. CREANGĂ, A. 74. ◊ Loc. a d v. În (sau la) cătane = în armată. Eu mă duc, maică-n cătane. JARNÍK-BIRSEANU, D. 306. substantiv feminincătană
cățî́nă f., pl. e (d. cățîn). Trans. (Sălagĭ) și Mac. Căpistere. temporarcățînă
| cătană | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cătană | cătana |
| plural | cătane | cătanele | |
| genitiv-dativ | singular | cătane | cătanei |
| plural | cătane | cătanelor | |