criminal definitie
- Vezi aici mai multe sinonime criminal
- Vezi aici mai multe rime criminal
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu cr
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu cri
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu al
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu nal
CRIMINÁL, -Ă adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal]. substantiv masculin și feminincriminal
CRIMINÁL, -Ă I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis) substantiv masculin și feminincriminal
criminal, -ă, criminali, -e adj. v. crimă. substantiv masculin și feminincriminal
2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș. substantiv masculin și feminincriminal
criminal a. 1. care a comis o crimă; 2. privitor, la crime: codice criminal; 3. condamnabil, nepermis: faptă criminală. ║ n. tribunal criminal: am să te duc în criminal AL. substantiv masculin și feminincriminal
CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis. substantiv masculin și feminincriminal
CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj. 1. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la o crimă. Clasele exploatatoare din țara noastră au folosit totdeauna «problema evreiască » ca o diversitate criminală. REZ. HOT. I1 40. ♦ (Cu sens atenuat) Rău, dăunător. ◊ (Adverbial) Ar fi păcat și criminal să pună cineva zăbranic inimii atunci cînd întreaga natură nu respiră decît... poezie. HOGAȘ, DR. II 187. 2. (Despre persoane) Care comite crime, vinovat de crimă, nelegiuit. substantiv masculin și feminincriminal
CRIMINÁL3, -Ă, criminali, -e, s. m. și f. Persoană care comite crime. Criminalul și-a mărturisit vina. ◊ Criminal de război = persoană care în timpul războiului s-a făcut vinovată de jefuirea și asasinarea populației civile și a prizonierilor sau care poartă răspunderea acestor crime. substantiv masculin și feminincriminal
1) criminál n., pl. urĭ și e (germ. kriminal-gefängniss, închisoare de criminalĭ). Gros, penitenciar. – Vulg. cremenar (infl. de cremene). substantiv neutrucriminal
CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht]. substantiv neutrucriminal
CRIMINÁL1, criminaluri, s. n. (Învechit) Judecătorie, tribunal care judeca crimele; p. e.x t. pușcărie, închisoare. Tot am să-i zbor crierii, și de-oi merge-n criminal atîta pagubă să am. CONTEMPORANUL, VI 113. substantiv neutrucriminal
criminál2 (tribunal, închisoare) (înv.) s. n., pl. crimináluri temporarcriminal
2) criminál, -ă adj. (lat. criminalis; fr. -nel). Care a comis o crimă: om criminal. Care constitue o crimă: faptă criminală. Relativ la crimă: procedură criminală. Subst. Care a comis o crimă: a pedepsi un criminal. Adv. În mod criminal. V. scelerat și ucigaș. temporarcriminal
criminál1 adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; adj. f., s. f. criminálă, pl. criminále temporarcriminal
CRIMINÁL2, -Ă, criminali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S. m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist2. ◊ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis. temporarcriminal
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicriminal
| criminal substantiv masculin și feminin | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | criminal | criminalul | criminală | criminala |
| plural | criminali | criminalii | criminale | criminalele | |
| genitiv-dativ | singular | criminal | criminalului | criminale | criminalei |
| plural | criminali | criminalilor | criminale | criminalelor | |
| criminal substantiv masculin și feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | criminal | — |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | — | — |
| plural | — | — | |