colet definitie

COLÉT¹ s.n. Pachet transportat prin poștă. [Pl. -te, -turi. / < fr. colis]. substantiv neutrucolet

COLÉT² s.n. 1. (Franțuzism) Guler. 2. (Anat.) Linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 3. (Bot.) Zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante. [< fr. collet]. substantiv neutrucolet

COLÉT¹ s. n. pachet expediat prin poștă. (după fr. colis) substantiv neutrucolet

COLÉT² s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col¹ (2). (< fr. collet) substantiv neutrucolet

colet, colete s. n. (deț.) deținut care este transportat cu trenul într-un vagon special. substantiv neutrucolet

*colét n., pl. e (ca și bg. kolet, d. fr. colis, confundat cu collet, guler, saŭ infl. de pachet). Pachet (cufăr, geamantan ș. a.) în călătorie și la poștă. substantiv neutrucolet

!colét s. n., pl. coléte substantiv neutrucolet

colet n. teanc de mărfuri expediate. substantiv neutrucolet

COLÉT, colete, s. n. (Adesea determinat prin « poștal ») Pachet expediat prin poștă. substantiv neutrucolet

COLÉT¹, colete, s. n. Pachet relativ mic, expediat de obicei prin poștă. ◊ Colet-capcană = colet conținând o bombă. – Din fr. colis (după pachet). substantiv neutrucolet

COLÉT² s. n. (Bot.) Zonă de trecere între rădăcina și baza tulpinii. – Din fr. collet. substantiv neutrucolet

*colét-capcánă s. n., pl. coléte-capcánă substantiv neutrucolet-capcană