cleric definitie
- Vezi aici mai multe sinonime cleric
- Vezi aici mai multe rime cleric
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu cl
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cu cle
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ic
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cu ric
CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus]. substantiv masculincleric
CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus) substantiv masculincleric
*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler. substantiv masculincleric
cléric s. m., pl. clérici substantiv masculincleric
cleric m. ecleziastic: încet, adânc răsună cântările de clerici EM. substantiv masculincleric
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus. substantiv masculincleric
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului, față bisericească. Din autobus coboară. un cleric. SADOVEANU, P. M. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici.. încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. substantiv masculincleric
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluicleric
| cleric substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cleric | clericul |
| plural | clerici | clericii | |
| genitiv-dativ | singular | cleric | clericului |
| plural | clerici | clericilor | |