ecleziastic definitie

ECLEZIASTIC, -Ă adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Var. eclesiastic, -ă adj. / cf. fr. ecclésiastique, gr. ekklesiastikos < ekklesia – biserică]. adjectivecleziastic

ECLEZIÁSTIC, -Ă adj. referitor la biserică, la cler; bisericesc; eclezial. (< fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus, gr. ekklesiastikos) adjectivecleziastic

*ecleziástic, -ă adj. (vgr. ekklesiastikós). Bisericesc, relativ la biserică, la cler: istorie ecleziastică. S. m. O carte a Vechĭuluĭ Testament scrisă de Isus fiu luĭ Sirah. adjectivecleziastic

ecleziástic (e-cle-zi-as-) adj. m., pl. ecleziástici; f. ecleziástică, pl. ecleziástice adjectivecleziastic

ecleziastic a. privitor la biserică sau la cler: adunarea ecleziastică. ║ m. membru al clerului, preot. adjectivecleziastic

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -ce, adj. Privitor la biserică sau la cler; bisericesc. [Pr.: -zi-as-] – Din fr. ecclésiastique, lat. ecclesiasticus. adjectivecleziastic

ECLEZIÁSTIC, -Ă, ecleziastici, -e, adj. Privitor la biserică sau la cler, care aparține bisericii sau clerului; bisericesc. Literatură biblică și ecleziastică. ODOBESCU, S. II 73. adjectivecleziastic