carísmă s. f. Dar particular conferit oamenilor prin grația divină; har. (< fr. charisme, gr. kharisma) substantiv feminincarismă
charísmă [ch pron. c] s. f., g.-d. art. charísmei substantiv feminincharismă
CHARÍSMĂ, charisme, s. f. 1. Influență asupra mulțimii datorată prestigiului, farmecului personal etc. 2. Ansamblu de date spirituale deosebite, coborâte prin Duhul Sfânt asupra comunităților sau indivizilor. [Pr.: ca-] – Din fr. charisme. substantiv feminincharismă
charismă | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | charismă | charisma |
plural | charisme | charismele | |
genitiv-dativ | singular | charisme | charismei |
plural | charisme | charismelor |