camizol definitie

CAMIZÓL s.n. (Franțuzism) Îmbrăcăminte scurtă, cu mâneci, purtată de femei în casă. [< fr. camisole]. substantiv neutrucamizol

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Fr. camisole. substantiv neutrucamizol

camizól (înv.) s. n., pl. camizóle substantiv neutrucamizol

camizol n. 1. haină femeiască scurtă și cu mâneci, ce se poartă peste cămașă; camizol de forță, haină de pânză foarte trainică spre a împiedeca pe nebunii furioși de a face rău; 2. numele muntenesc al scurtecuței sau ciupagului. substantiv neutrucamizol

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Înv.) Haină de casă scurtă, cu mâneci, pe care o purtau femeile. – Din fr. camisole. substantiv neutrucamizol

CAMIZÓL, camizole, s. n. (Învechit) îmbrăcăminte scurtă, cu mîneci, făcută din stofă, lînă, pînză etc., pe care o purtau femeile în casă. A trecut pe la mine domnul Vacamar, a continuat țîțaca Leona, îndepărtînd delicat fărîmăturile de pe piepții camizolului dumnisale alb. SADO­VEANU. N. F. 138. Frusina se pieptăna cu părul sus se îmbrăca în camizole și în fuste scrobite. GALACTION, O. I 133. substantiv neutrucamizol

*camizólă f., pl. e, și -ól n., pl. oale (fr. camisole, d. ven. camisiola, it. camicióla, cămășuță; ngr. kamizóla; rus. kamzól; germ. kamisol). Matineŭ, capoțel, o haĭnă femeĭască de pînză care acopere [!] bustu și șoldurile și care se poartă pin [!] casă. – Vulg. camizón, pl. oane. substantiv neutrucamizolă