berbece definitie

berbéc și berbéce m. (lat. vervex, pop. berbex, -écis; it. berbice, fr. berbis. D. rom. vine ung. berbécs). Masculu oiĭ, arete. Un fel de mașină (grindă) cu care Romaniĭ izbeaŭ și spărgeaŭ porțile și zidurile în războĭ. Marele cĭocan pe care aparatu numit titan îl ridică și-l lasă ca să bată piloțiĭ. Un semn al zodiaculuĭ (Martie). substantiv masculinberbec

BERBÉC, berbeci, s. m. I. 1. Masculul oii. 2. N. pr. Constelație din emisfera boreală. ♦ Unul dintre cele douăsprezece semne ale zodiacului. II. 1. Mașină de război folosită în trecut la spargerea zidurilor și a porților unei cetăți asediate. 2. Greutate mare, acționată mecanic sau manual, care, prin cădere, servește la baterea pilonilor, la spargerea bucăților mari de fontă etc. [Var.: berbéce s. m.] – Lat. berbex, -ecis (= vervex). substantiv masculinberbec

BERBÉCE s. m. v. berbec. substantiv masculinberbece

berbece m. 1. bărbățelul oaiei; 2. unealtă de bătut pari; 3. mașină de răsboiu cu care cei vechi dărâmau zidurile unui oraș; 4. unul din cele 12 semne ale zodiacului. [Lat. vulg. BERBECEM = clasic VERVECEM]. substantiv masculinberbece

BERBÉCE s. m. v. berbec. substantiv masculinberbece

BERBÉCE s. m. v. berbec. substantiv masculinberbece