beligerant definitie

BELIGERÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Stat, națiune) care se află în război. [< fr. belligérant, cf. lat. belligerans < bellum – război, gerere – a purta]. adjectivbeligerant

BELIGERÁNT, -Ă adj., s. m. f. (stat, armată) în stare de război. (< fr. belligérant, lat. belligerans) adjectivbeligerant

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. State beligerante. - Fr. belligérant (lat. lit. belligerans, -ntis). adjectivbeligerant

*beligeránt, -ă adj. și s. (fr. belligérant, lat. belligerans, -ántis, d. bellum, războĭ, și gérere, a purta). Care poartă războĭ: puterĭ beligerante. adjectivbeligerant

beligeránt adj. m., pl. beligeránți; f. beligerántă, pl. beligeránte adjectivbeligerant

beligerant a. care s´află în răsboiu: părțile beligerante. ║ m. pl. cei ce poartă răsboiu. adjectivbeligerant

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care se află în stare de război. Armate beligerante. – Din fr. belligérant, lat. belligerans, -ntis. adjectivbeligerant

BELIGERÁNT, -Ă, beligeranți, -te, adj. (Mai ales despre state, națiuni) Care se află în stare de război. Puteri beligerante. adjectivbeligerant