 
            
        abundént adj. m., pl. abundénți; f. abundéntă, pl. abundénte adjectivabundent
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care e în număr sau în cantitate mare; bogat, îmbelșugat. – Fr. abondant (lat. lit. abundans, -ntis). adjectivabundent
abundant a. îmbelșugat. [Forma abundent e rezultatul unei falșe analogii]. adjectivabundant
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este în cantitate mare, care abundă; bogat, îmbelșugat. – Din fr. abondant, lat. abundans, -ntis. adjectivabundent
ABUNDÉNT, -Ă, abundenți, -te, adj. Care este din belșug, bogat, îmbelșugat. Mecanizarea agriculturii aduce recolte abundente. adjectivabundent
ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance]. substantiv femininabundență
ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție. ♢ Loc. adv. Din abundență = din plin; mult. – Fr. abondance (lat. lit. abundantia). substantiv femininabundență
abundénță s. f., g.-d. art. abundénței substantiv femininabundență
abundanță f. belșug, îndestulare: a trăi în abundanță. [Forma abundență e eronată]. substantiv femininabundanță
ABUNDÉNȚĂ s. f. Cantitate mare, belșug, bogăție, prisos. ◊ Loc. adv. Din abundență = mult, în cantitate mare. – Din fr. abondance, lat. abundantia. substantiv femininabundență
ABUNDÉNȚĂ s. f. Belșug, bogăție, îndestulare. Comunismul presupune o productivitate a muncii atît de înaltă, încît să se asigure o abundență deplină de obiecte de consum, pe baza căreia societatea să. capete posibilitatea să repartizeze aceste obiecte potrivit cu nevoile membrilor săi. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 131. Cornul (sau corn al) abundenței = corn plin cu flori și fructe, simbol al belșugului. ◊ Loc. adv. Din abundență = din belșug, din plin. Țara noastră posedă din abundență zăcăminte petrolifere. substantiv femininabundență
| abundență | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | abundență | abundența | 
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | abundențe | abundenței | 
| plural | — | — | |