împărătesc definitie

împărătésc, -eáscă adj. Imperial (de împărat orĭ de imperiŭ). Sărbătorĭ împărăteștĭ, sărbătorĭ marĭ, principale (în calendaru creștinesc). Ușile (saŭ porțile) împărăteștĭ, ușa principală, cu doŭă valve, în tîmpla bisericiĭ. Galben împărătesc (saŭ ca s. m. un împărătesc), galben austriac. adjectivîmpărătesc

împărătésc adj. m., f. împărăteáscă; pl. m. și f. împărătéști adjectivîmpărătesc

Împărătesc v. 1. ce ține de un împărat sau de un imperiu; 2. fig. de căpetenie: sărbători împărătești; ușă împărătească, ușa de mijloc a iconostasului prin care numai preoții și diaconii au drept să intre; 3. pop. foarte mare: bețiv împărătesc. ║ m. galben austriac (cf. imperial): să-mi dai 100 de împărătești PANN. adjectivîmpărătesc

ÎMPĂRĂTÉSC, -EÁSCĂ, împărătești, adj. De împărat, care aparține împăratului sau împărătesei; imperial; p. ext. măreț, maiestuos. – Împărat + suf. -esc. adjectivîmpărătesc

împărațì v. a domni; a guverna (vorbind de un impărat). verbîmpărațì

împărățí (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împărățésc, imperf. 3 sg. împărățeá; conj. prez. 3 să împărățeáscă verbîmpărăți

ÎMPĂRĂȚÍ, împărățesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și pop.) A domni ca împărat. – Din împărat. verbîmpărăți

împărățésc v. intr. Domnesc ca împărat. verbîmpărățesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiîmpărătesc

împărătesc		masculin		feminin
împărătesc		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împărătesc	împărătescul	împărătească	împărăteasca
nominativ-acuzativ	plural	împărătești	împărăteștii	împărătești	împărăteștile
genitiv-dativ	singular	împărătesc	împărătescului	împărătești	împărăteștii
genitiv-dativ	plural	împărătești	împărăteștilor	împărătești	împărăteștilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z