țârlâitúră (rar) (-lâ-i-) s. f., g.-d. art. țârlâitúrii; pl. țârlâitúri substantiv feminințârlâitură
țîrlîitúră f., pl. ĭ (d. țîrlîĭ). Șuĭerătură tremurătoare (a păsărelelor). Iron. Cîntec țîrîit și urît: țîrlîiturĭ nemțeștĭ (Al.). substantiv feminințîrlîitură
ȚÂRLÂITÚRĂ, țârlâituri, s. f. (Rar) Cântare monotonă și puțin armonioasă dintr-un instrument muzical. [Pr.: -lă-i-] – Țârlâi + suf. -tură. substantiv feminințârlâitură
țărlăitură | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țărlăitură | țărlăitura |
plural | țărlăituri | țărlăiturile | |
genitiv-dativ | singular | țărlăituri | țărlăiturii |
plural | țărlăituri | țărlăiturilor |