țăndărí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țăndărésc, imperf. 3 sg. țăndăreá; conj. prez. 3 să țăndăreáscă verb tranzitivțăndări
țăndărire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | țăndărire | țăndărirea |
plural | țăndăriri | țăndăririle | |
genitiv-dativ | singular | țăndăriri | țăndăririi |
plural | țăndăriri | țăndăririlor |