țâncușă definitie

credit rapid online ifn

țintár n., pl. e (d. țintă, pin [!] aluz. la boabe). Munt. Un joc în doĭ care consistă în mutarea unor bobĭ orĭ discurĭ de lemn orĭ monete [!] pe laturile și liniile diagonale și perpendiculare a treĭ pătrate saŭ dreptunghĭularĭ desemnate unu într´altu. (Cînd reușeștĭ să așezĭ treĭ bobĭ pe o linie, cîștigĭ un punct și mănîncĭ (ĭeĭ) un bob al adversaruluĭ, ĭar cînd reușeștĭ să aĭ doŭă asemenea liniĭ paralele cu cincĭ bobĭ așa în cît [!] mutînd bobu cînd pe una, cînd pe alta, și decĭ așezînd mereŭ cîte treĭ pe o linie, atuncĭ se numește morișcă, și adversaru e perdut [!], că-ĭ mănîncĭ toțĭ bobiĭ). – Se numește și car și coțcă (Mold.) și țăncușă (Mold. nord). substantiv feminințintar

țăncușă f. și țăncuș n. Mold. 1. bețișor pe care țăranii crestează daraverile; 2. fig. crestătură: Prutul face un țăncuș adânc în pământul nostru (VLAHUȚĂ); 2. de-a țăncușă, un joc de copii, constând în înfigerea unui cuțit în pământ. [Din nemț. ZINKE, crestătură]. substantiv feminințăncușă

credit rapid online ifn

țencúșe (vest) f., pl. ĭ, țăncúșă (est) f., pl. ĭ, și țăncúș (est) n., pl. e (cp. cu țenchĭ și cu germ. zinke, țumburuc). Părticică (din prescură). Părticică dintr´un pepene (o bucățică din coajă cu mĭez (cînd vreĭ să-l guștĭ. Bucata cea maĭ mică a răbojuluĭ (care rămîne p. control la cel ce are de primit baniĭ. Semn de recunoaștere făcut la urechea uneĭ vite (GrS. 6, 246). Mică ruptură într´o haĭnă cînd s´a aninat într´un cuĭ. Bucățică de lemn (numită și pană) pusă supt [!] picĭoru uneĭ mese ca să nu se clatine (Bz.). Jocu numit și car, coțcă și țînțar (nord). substantiv feminințencușe

țâncúșă, -e, s.f. – Cui gros fixat în stâlpul porților; împreună cu batca servește la închiderea porții (Nistor 1977). – Din țanc (et. nec.) + -ușă (MDA); Cf. germ. Zinken (Țurcanu). temporarțâncușă

țăncușă, V. țencușe. temporarțăncușă

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițâncușă

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z