țuțura definitie

credit rapid online ifn

tuturéz n., pl. e și urĭ (var. din titirez). Trans. Mic bucĭum copilăresc de scoarță de alun. temporartuturez

ȚUȚURÁ, țúțur, vb. I. Tranz. (Reg.) A trage pe cineva de păr sau de ureche. verb tranzitivțuțura

credit rapid online ifn

Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluițuțura

țuțura   infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)țuțura țuțurare țuțurat țuțurând singular plural
țuțurând țuțurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) țuțur (să)țuțur țuțuram țuțurai țuțurasem
a II-a (tu) țuțuri (să)țuțuri țuțurai țuțurași țuțuraseși
a III-a (el, ea) țuțură (să)țuțurai țuțura țuțură țuțurase
plural I (noi) țuțurăm (să)țuțurăm țuțuram țuțurarăm țuțuraserăm
a II-a (voi) țuțurați (să)țuțurați țuțurați țuțurarăți țuțuraserăți
a III-a (ei, ele) țuțură (să)țuțure țuțurau țuțura țuțuraseră
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z