țínteș (reg.) adj. m., pl. țínteși; f. țínteșă, art. țínteșa, pl. țínteșe adjectivținteș
ținteș a. fix, îndreptat către o țintă: arcași cu ochiul ținteș AL. adjectivținteș
ȚÍNTEȘ, -Ă, ținteși, -e, adj. (Reg., despre oameni) Care țintește.bine, care nimerește ținta, care este bun țintaș; p. ext. (despre ochi) ager, scrutător. – Țintă + suf. -eș. adjectivținteș
ținteș | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | ținteș | ținteșul | ținteșă | ținteșa |
plural | ținteși | ținteșii | ținteșe | ținteșele | |
genitiv-dativ | singular | ținteș | ținteșului | ținteșe | ținteșei |
plural | ținteși | ținteșilor | ținteșe | ținteșelor |