ȚIGĂRÍT, -Ă adj. v. jigărit. adjectivțigărit
jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit. adjectivjigărit
țigărit a. plăpând: sunteți țigăriți și gingași NEGR. [Lit. fin ca o hârtie de țigară]. adjectivțigărit
țigărit | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | țigărit | țigăritul | țigărită | țigărita |
plural | țigăriți | țigăriții | țigărite | țigăritele | |
genitiv-dativ | singular | țigărit | țigăritului | țigărite | țigăritei |
plural | țigăriți | țigăriților | țigărite | țigăritelor |