țesală definitie

țesálă (-ắli), s. f. – Unealtă de periat caii. – Var. cesală; săceală. Megl. chișeală, ceșeală. Sl. česalo „pieptene” (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 48; Conev 73; Graur, BL, IV, 90), cf. bg., sb., slov. cesalo. – Der. țesăla (var. cesăla, săcela), vb. (a peria caii). substantiv feminințesală

cesálă f., pl. e (vsl. česalo, peptene [!], d. česati, a peptăna. V. pacișe. Cp. cu tînjală). R. S. Perie de fer [!] de curățat caiĭ. Fig. Bătaĭe, chelfăneală, scuturătură: ĭ-a tras o cesală, a mîncat o cesală. – În restu Munt. țesală: în Mold. săceală, pl. elĭ; în Btș. cersală. V. foșalăŭ și perie. substantiv feminincesală

țesálă s. f., g.-d. art. țesálei; pl. țesále substantiv feminințesală

țesálă, V. cesală. substantiv feminințesală

țesală f. perie de fier de curățat caii. [Slav. ČESALO, pieptene]. substantiv feminințesală

ȚESÁLĂ, țesale, s. f. 1. Perie din metal cu care se curăță pielea și părul vitelor, îndeosebi al cailor. 2. Fig. (Fam.) Bătaie zdravănă. – Din bg., sb. česalo. substantiv feminințesală

cesál, a -ălá v. tr. (d. cesală). R. S. Curăț (periĭ) cu cesala. Fig. Trag o bătaĭe, chelfănesc. – În restu Munt. țesál și țesắl, a țesălá; în Mold. săcél, -elĭ, – eală, a -elá; în Btș. a cersăla. temporarcesal

țesál, V. cesal. verb tranzitivțesal

țesălà v. 1. a curăța cu țesala; 2. fam. a bate tare. [Abstras din țesală]. verb tranzitivțesălà

țesălá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. țesál/țesắl, 2 sg. țesáli/țesắli, 3 țesálă; conj. prez. 3 să țesále/să țesắle verb tranzitivțesăla

ȚESĂLÁ, țesál, vb. I. Tranz. 1. A curăța, a peria un animal cu țesala (1). 2. Fig. (Fam.) A bate zdravăn. [Prez. ind. și: țesắl] – Din țesală. verb tranzitivțesăla

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluițesală

țesală		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	țesală	țesala
nominativ-acuzativ	plural	țesale	țesalele
genitiv-dativ	singular	țesale	țesalei
genitiv-dativ	plural	țesale	țesalelor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z