ȚEPÁR, -Ă, țepari, -e, s. m. și f., adj. (Arg.) (Persoană, firmă) care escrochează, înșală în afaceri, care dă țepe; escroc; hoț; fraudator; țepuitor. – Din țeapă + suf. -ar. temporarțepar
țepar, țepari s. m. escroc temporarțepar