șuștac definitie

șuștác, s.n. – Instrument de măsurat, în lungime totală de 1 metru, confecționat de obicei din 5 segmente, gradate, de 20 cm. fiecare; segmentele sunt rabatabile, prinse între ele cu nituri de fier (Nistor 1977). – Et. nec. substantiv masculinșuștac

șaștác m. (din *sestac, *șăstac [ca sertar, săltar, saltur], d. sîrb. bg. šesták, rus. šesták, d. šestĭ, șase; ung. susták. V. pitac 1). Vechĭ. Mold. Pĭesă de șase banĭ la început. – În Munt. șuștac (ung.), o monetă [!] care valora doĭ groșĭ (Iorga, Negoț. 222): pagubă de un șuștac (P. P.). substantiv masculinșaștac

șuștác, V. șaștac. substantiv masculinșuștac

șuștác s. m., pl. șuștáci substantiv masculinșuștac

ȘUȘTÁC, șuștaci, s. m. Monedă poloneză (de argint) care a circulat în trecut și în Țările Române. – Din pol. szóstak. substantiv masculinșuștac