șușoteálă s. f., g.-d. art. șușotélii; pl. șușotéli substantiv femininșușoteală
ȘUȘOTEÁLĂ, șușoteli, s. f. Faptul de a șușoti; zgomot foarte slab produs de cineva sau de ceva care șușotește; șușotit. [Var.: șoșoteálă s. f.] – Șușoti + suf. -eală. substantiv femininșușoteală
șușoteală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șușoteală | șușoteala |
plural | șușoteli | șușotelile | |
genitiv-dativ | singular | șușoteli | șușotelii |
plural | șușoteli | șușotelilor |