șutău definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeșutău
- Vezi aici mai multe rimeșutău
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușut
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuău
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cutău
șutắu,-uri, s.n. – Uscător de poame: „De-i șede până la toamnă, / Usca-m-oi ca și o poamă; / Ca o poamă pe șutău, / Mândruluț, de dorul tău” (Bârlea 1924 II: 42). – Din magh. sűtõ „cuptor„. temporarșutău
ȘUTÁ vb. I. intr. A lovi tare mingea cu piciorul; a trage un șut. [Cf. fr. shooter, engl. shoot]. verb tranzitivșuta
ȘUTÁ vb. intr. (sport) a lovi, a arunca cu putere mingea către poarta adversă; a trage un șut. (< fr. shooter) verb tranzitivșuta
șutá (a ~) vb., ind. prez. 3 șuteáză verb tranzitivșuta
ȘUTÁ, șutez, vb. I. Tranz. A lovi (puternic) mingea cu piciorul, cu mâna, cu capul sau cu un instrument (la unele jocuri sportive); a da, a trage un șut2. – Din fr. shooter. verb tranzitivșuta
a șuta în plopi expr. (glum. – în fotbal) a trimite mingea cu mult peste poartă. verb tranzitivașutaînplopi