șurubui definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeșurubui
- Vezi aici mai multe rimeșurubui
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușur
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuui
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cubui
șurubuí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șurubuiésc, imperf. 3 sg. șurubuiá; conj. prez. 3 să șurubuiáscă verb tranzitivșurubui
șurubuì v. 1. a întoarce șurubul; 2. fig. a meșteșugi: o șurubuești și o întorci cum îți vine ție la socoteală CR. verb tranzitivșurubuì
ȘURUBUÍ, șurubuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A înșuruba. ◊ Expr. A o șurubui = a o suci, a o învârti; a umbla cu șiretlicuri. – Șurub + suf. -ui. verb tranzitivșurubui
șurubuĭésc v. tr. (d. șurub). Mold. Fig. A o șurubui, a întoarce șuruburile, a o întoarce cum îțĭ vine la socoteală, cum îțĭ place. V. în- și des-șurubez. verb tranzitivșurubuĭesc
Sinonime,conjugări si rime ale cuvantuluișurubui
| șurubui | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a)șurubui | șurubuire | șurubuit | șurubuind | singular | plural | ||
| șurubuind | șurubuiți | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | șurubuiesc | (să)șurubuiesc | șurubuiam | șurubuii | șurubuisem | |
| a II-a (tu) | șurubuiești | (să)șurubuiești | șurubuiai | șurubuiși | șurubuiseși | ||
| a III-a (el, ea) | șurubuiește | (să)șurubuiai | șurubuia | șurubui | șurubuise | ||
| plural | I (noi) | șurubuim | (să)șurubuim | șurubuiam | șurubuirăm | șurubuiserăm | |
| a II-a (voi) | șurubuiți | (să)șurubuiți | șurubuiați | șurubuirăți | șurubuiserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | șurubuiesc | (să)șurubuiască | șurubuiau | șurubuiră | șurubuiseră | ||