șurubélniță (est) și -pélniță (vest) f., pl. e (d. șurub). Unealtă de vîrît și de scos șuruburile (un piron lățit ca o daltă la un capăt și cu mîner la cel-lalt). substantiv femininșurubelniță
ȘURUBÉLNIȚĂ, șurubelnițe, s. f. Unealtă metalică alcătuită dintr-o tijă cu mâner, având vârful lățit ca un tăiș și servind la înșurubarea și deșurubarea șuruburilor. [Var.: șurupélniță s. f.] – Șurub + suf. -elniță. substantiv femininșurubelniță
șurubelniță | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șurubelniță | șurubelnița |
plural | șurubelnițe | șurubelnițele | |
genitiv-dativ | singular | șurubelnițe | șurubelniței |
plural | șurubelnițe | șurubelnițelor |