șupurire definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeșupurire
- Vezi aici mai multe rimeșupurire
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușu
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cușup
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuire
șupuríre (reg.) s. f., g.-d. art. șupurírii; pl. șupuríri substantiv femininșupurire
ȘUPURÍRE, șupuriri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a se șupuri și rezultatul ei. – V. șupuri. substantiv femininșupurire
șupurí (-résc, -ít), vb. refl. – (Mold.) A se scurge, a se prelinge, a se fofila. – Var. înv. șipuri, șubuli. Origine incertă, dar probabil expresivă. Părerea lui Philippide, Principii, 140, care pornește de la *șupuri ‹ șurub, pare inacceptabilă. După Scriban, ar fi cuvînt de origine mag. verbșupuri
!șupurí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se șupuréște, imperf. 3 sg. se șupureá; conj. prez. 3 să se șupureáscă verbșupuri
șupurì v. Mold. a se strecura: mă șupuresc pe unde pot CR. [Origină necunoscută]. verbșupurì
ȘUPURÍ, șupuresc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se furișa, a se strecura. – Et. nec. verbșupuri
șupurésc (mă) v. refl. (ung. ?). Nord. Mă strecor, mă furișez: să șupuresc pe după gardurĭ și staŭ toată noaptea afară (Arh. 1905, 13). – La Cant. șipuresc. Și șubulesc (Btș.). verbșupuresc
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluișupurire
| șupurire | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | șupurire | șupurirea |
| plural | șupuriri | șupuririle | |
| genitiv-dativ | singular | șupuriri | șupuririi |
| plural | șupuriri | șupuririlor | |