șufărésc v. tr. (d. șufăr). Nord. Escrochez. – Și șurufăresc (după șurub ?). S. verbal -eală, pl. elĭ. substantiv femininșufăresc
șufăreală | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șufăreală | șufăreala |
plural | șufăreli | șufărelile | |
genitiv-dativ | singular | șufăreli | șufărelii |
plural | șufăreli | șufărelilor |