ștrengărí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengărésc, imperf. 3 sg. ștrengăreá; conj. prez. 3 să ștrengăreáscă verbștrengări
ȘTRENGĂRÍ, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar. verbștrengări
ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin [!] mahalale. verbștrengăresc
ștrengărire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ștrengărire | ștrengărirea |
plural | ștrengăriri | ștrengăririle | |
genitiv-dativ | singular | ștrengăriri | ștrengăririi |
plural | ștrengăriri | ștrengăririlor |