ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze]. substantiv neutrușpriț
ȘPRIȚ1 s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ. Spritzer) substantiv neutrușpriț
ȘPRIȚ2 s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze) substantiv neutrușpriț
șpriț (-țuri), s. n. – 1. Vas de vin cu sifon. – 2. (Arg.) Glumă. Germ. Spritz. – Der. șprițui, vb. refl. (a bea zdravăn). substantiv neutrușpriț
șpriț n., pl. urĭ (germ. spritzer, a. Î.). Mișmaș, vin amestecat cu apă gazoasă orĭ minerală. Pahar din acest vin: a bea un șpriț. substantiv neutrușpriț
șpriț s. n., pl. șpríțuri substantiv neutrușpriț
ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze. substantiv neutrușpriț
șpriț n. vin amestecat cu apă gazoasă sau minerală. [Nemț. SCHPRITZ: termen introdus de chelnerii austriaci]. substantiv neutrușpriț
ȘPRIȚ1, șprițuri, s. n. Băutură obținută din vin cu sifon sau cu apă minerală; o anumită cantitate din această băutură. – Din germ. Spritzer. substantiv neutrușpriț
șpriț | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șpriț | șprițul |
plural | șprițuri | șprițurile | |
genitiv-dativ | singular | șpriț | șprițului |
plural | șprițuri | șprițurilor |