ȘPICULUÍRE s. f. v. șpicului. [DAR] substantiv femininșpiculuire
șpiculuire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șpiculuire | șpiculuirea |
plural | șpiculuiri | șpiculuirile | |
genitiv-dativ | singular | șpiculuiri | șpiculuirii |
plural | șpiculuiri | șpiculuirilor |