șperțár, -ă s. Acela care primește șperț. substantiv masculin și femininșperțar
ȘPERȚÁR, -Ă, șperțari, -e, s. m. și f. Persoană care obișnuiește să primească sau să pretindă șperț. – Șperț + suf. -ar. substantiv masculin și femininșperțar
șperțáră (rar) s. f., g.-d. art. șperțárei; pl. șperțáre substantiv masculin și femininșperțară
șperțar | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | șperțar | șperțarul | șperțară | șperțara |
plural | șperțari | șperțarii | șperțare | șperțarele | |
genitiv-dativ | singular | șperțar | șperțarului | șperțare | șperțarei |
plural | șperțari | șperțarilor | șperțare | șperțarelor |