șodénie f. (d. șod. Cp. cu soție). Trans. Ban. Olt. Cĭudățenie. Poznă, șotie. – Și șoz-. substantiv femininșodenie
șozenie | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | șozenie | șozenia |
plural | șozenii | șozeniile | |
genitiv-dativ | singular | șozenii | șozeniei |
plural | șozenii | șozeniilor |